Ultima actualizare in 19 august, 2020 la 12:30 pm
Timp de citit: 8 minute
Sursa foto: AICI
Încă din cele mai vechi timpuri și până în zilele noastre, alcoolul a jucat un rol mai mult decât important atât pentru cursul firesc al relațiilor interumane, cât și pentru dezvoltarea unor relații comerciale, spirituale etc.
Vom pune astăzi pe foaie cele mai marcante perioade din istorie pentru dezvoltarea și expansiunea consumului de alcool, începând cu zilele demult apuse ale Antichității, trecând apoi prin toate bornele importante ale Evului Mediu, dictate de prezența alcoolului în centrul dezvoltării societăților, ajungând apoi în Epoca Modernă, în care denumiri precum “șampanie”, “whisky”, “gin”, începeau să fie din ce în ce mai des pe buzele oamenilor din înalta societate.
Să începem, așadar, periplul nostru prin fascinanta istorie a consumului de băuturi alcoolice:
Consumul-de-bauturi-alcoolice-in-Antichitate
1.1. Consumul de băuturi alcoolice la egipteni
1.2. Consumul de băuturi alcoolice la babilonieni
1.3. Consumul de băuturi alcoolice la chinezi
1.4. Consumul de băuturi alcoolice la greci
1.5. Consumul de băuturi alcoolice la romani
2. Consumul de băuturi alcoolice in Evul Mediu
2.1. Mănăstirile Evului Mediu și alcoolul
3. Consumul de băuturi alcoolice și Epoca Modernă
3.1. Consumul de alcool în secolul XVI
3.2. Consumul de alcool în secolul XVII
3.3. Consumul de alcool în secolul XVIII
4. Consumul de alcool în zilele noastre
Sursa foto: AICI
Nimeni nu poate ști cu certitudine când a fost produsă prima băutură alcoolică, însă istoricii afirmă la unison că, cel mai probabil, un banal accident a dus la sorbirea primei guri de alcool. Primele atestări clare ale bauturilor alcoolice în societate, precum și importanța acestora în ceremoniile religioase datează din Antichitate.
Este greșit să credem că strugurii au fost “materiile prime” din care fermierii au realizat primele producții de licori cu o concentrație semnificativă de alcool. Cel mai probabil, mierea și fructele de pădure au stat la baza primelor stări de euforie pe care oamenii le-au resimțit, dar mai multe despre băuturile alcoolice în perioada antică, în rândurile de mai jos:
1.1. CONSUMUL DE BĂUTURI ALCOOLICE LA EGIPTENI
Fabricarea berii datează încă din zilele egiptenilor. Despre zeului vinului Osiris, egiptenii credeau că tot această entitate, în fața căreia erau cu toții egali, le-a oferit și berea. Bere pe care mai toți fermierii o produceau în propriile locuințe. Pereții spațiilor în care soiurile de vin și bere se produceau, erau acoperiti cu hieroglife ce preaslăveau zeitățile pentru darul acestor licori.
În zilele demult apuse ale Egiptului Antic, băuturile alcoolice însemnau: socializare, terapie, misticism. Atunci când faraonii părăseau această lume, din camerele mortuare de sub marile piramide nu lipseau niciodată butoiașele cu vin și bere.
1.2. CONSUMUL DE BĂUTURI ALCOOLICE LA BABILONIENI
La fel ca egiptenii, babilonienii ofereau vin și bere zeilor, în seama cărora își puneau cu toții speranța, atât în vremuri de pace, cât și în vremuri de război. Pentru a înțelege magnitudinea conceptului în societatea babiloniană, trebuie precizat că în Codul lui Hammurabi (1750 i.Hr.) apar suficiente pasaje ce fac o trimitere strictă la implicațiile consumului de licori alcoolice.
Însă babilonienii erau înțelegători cu cei care exagerau cu acest viciu, neexistând dovezi istorice conform cărora această societate străveche avea propriile sale acțiuni punitive împotriva alcoolului. Cu toate acestea, societatea îi punea la zid (doar moral) pe cei care cădeau în patima consumului.
1.3. CONSUMUL DE BĂUTURI ALCOOLICE LA CHINEZI
Chinezii au avut dintotdeauna o relație aparte cu o gamă extinsă de băuturi alcoolice, încă din cele mai vechi timpuri. Considerau consumul acestora o acțiune cu implicații profund spirituale, definind băuturile alcoolice drept “hrană pentru suflet, nu hrană pentru corp”.
Nu puține erau momentele în care chinezii ceremonizau consumul de alcool: în timpul unui sacrificiu în cinstea unei zeități, înainte de o bătălie sau de o execuție publică, în cinstea unui nou-născut, în cinstea unei căsătorii, în memoria unui suflet plecat.
Consumul de alcool determina câștiguri uriașe pentru vistieria împăratului, cronicile vremii arătând că în timpul sosirii lui Marco Polo, alcoolul era nelipsit de pe mesele chinezilor, de la fermierul simplu la cele mai importante figuri ale societății.
1.4. CONSUMUL DE BĂUTURI ALCOOLICE LA GRECI
Și grecii din Era Antică aveau o relație cât se poate de specială cu alcoolul. Prima băutură alcoolică pe care grecii au produs-o a fost miedul, o băutură fermentată extrem de parfumată, realizată pe bază de miere și apă. După ce vinul a înlocuit miedul, ca preferință principală a grecilor, această băutură alcoolică din struguri a căpătat rapid popularitate, atât în rândul celor din înalta societate, cât și în rândul fermierilor.
Grecii au fost primii care au dezvoltat o serie întreagă de modalități în care vinul se putea consuma: fiert sau rece, simplu sau cu apă, condimentat sau nu. Pentru greci, vinul reprezenta cel mai “palpabil” mod prin care își puteau arăta ospitalitatea, însă mai era utilizat și în cadrul procesiunilor religioase, sau în chiar în scopuri terapeutice.
1.5. CONSUMUL DE BĂUTURI ALCOOLICE LA ROMANI
În perioada de timp scursă între înființarea Romei și până la finele secolului III i.Hr, romanii consumau alcool cu moderație. Însă odată cu expansiunea romanilor în întreg bazinul Mediteranei (509 – 133 i.Hr), cumpătarea și simplitatea, ca valori de bază ale societății, au fost repede uitate.
- CONSUMUL DE BĂUTURI ALCOOLICE ÎN EVUL MEDIU
Sursa foto: AICI
Evul Mediu se întinde pe o perioadă de aproximativ 1000 de ani, cuprinsă între căderea Imperiului Roman și începerea perioadei renascentiste (cca. 1500 d.Hr). Băuturi alcoolice precum miedul, berea, vinurile, căpătaseră o popularitate din ce în ce mai mare în rândul unor popoare precum: celții, scandinavii, anglo-saxonii, francii și alte popoare din bazinul Mediteranei.
2.1. MĂNĂSTIRILE EVULUI MEDIU ȘI ALCOOLUL
După căderea Imperiului Roman, mănăstirile au devenit principalele surse de băuturi alcoolice, în special de bere și vin. Chiar dacă fermierii își făceau acasă propriile licori, din roadele pământului pe care îl lucrau în fiecare zi, cei mai iscusiți (și productivi, în același timp) producători de băuturi alcoolice din Evul Mediu erau călugării.
De altfel, în jurul secolului XIII i.Hr, hameiul a fost pentru prima dată utilizat de călugări, în procesul de realizare al berii. Hameiul a devenit în scurt un ingredient nelipsit din berile pe care popoarele europene (clerici și laici) le realizau anual.
2.2. VITICULTURA EVULUI MEDIU
Tot mănăstirile erau responsabile de producerea celor mai fine vinuri ale acestei perioade, toate premisele fiind de partea călugărilor acelor vremuri: mănăstirile erau lăcașuri securizate, așadar întreg procesul de realizare a vinului era ferit de freamătul socio-politic al acelor vremuri. Mai mult decat atât, călugării se numărau printre puținii oameni ai societății care știau să scrie și să citească.
Așadar, puteau asimila cunoștințe noi, privind realizarea, conservarea și perfecționarea tehnicilor de realizare a vinurilor mănăstirești. De altfel, pe întreaga perioadă a Evului Mediu, cele mai bune vii din Europa se aflau în proprietatea mănăstirilor. Vinul produs între zidurile sigure ale mănăstirilor era utilizat atât pentru Sfânta Comuniune, cât și pentru întreținerea întregului stabiliment.
2.3. DISTILAREA ÎN EVUL MEDIU
În privința realizării băuturilor alcoolice, cea mai importantă tehnică de procesare, dezvoltată, în perioada Evului Mediu, a fost distilarea. Procesul de distilare a alcoolului a stârnit un interes major în rândul călugărilor, doctorilor și alchimistilor.
Băutura alcoolică pe care noi o numim astăzi “brandy”, era pe atunci denumită drept “aqua vitae” (trad. “Apa vieții”). Întorcându-ne puțin la denumirea pe care o cunoaștem cu toții în ziua de azi, aceasta își are rădăcinile în expresia olandeză “brandewijn”, însemnând vin ars (distilat).
- CONSUMUL DE BĂUTURI ALCOOLICE ȘI EPOCA MODERNĂ
Sursa foto: AICI
Oamenii “Lumii Noi” aveau o percepție cu totul diferită față de strămoșii lor medievali, care credeau cu sfințenie în faptul că viața nu este decât o pregătire pentru Lumea de Apoi. Această schimbare de paradigmă a determinat o deschidere mult mai mare către plăcerile vieții, la atingerea cărora alcoolul contribuia din plin.
3.1. CONSUMUL DE ALCOOL ÎN SECOLUL XVI
În această perioadă, consumul de alcool reprezentă un obicei atât de bine înrădăcinat în obiceiurile popoarelor europene, așa cum o pot confirma și cifrele de mai jos: în orașul Valladolid din Spania, se consumau aproximativ 100 de litri de bere per locuitor, în fiecare an. Țăranii polonezii erau și ei fruntași, în topul celor mai “însetate” popoare, consumând aproximativ 3 litri de bere, în fiecare zi.
În Regat, oamenii consumau o medie de 17 pinturi (celebrul pahar) de bere săptămânal. Uitându-ne la cifrele din prezent, media a scăzut la 3 pinturi pe săptămână. Nici danezii secolului XVI nu se lăsau mai prejos, muncitorii și marinarii consumând o medie de 1 galon (3.70 litri) de bere pe zi.
În cazul băuturilor spirtoase, acestea erau încă utilizate mai mult ca alternative curative, nicidecum pentru petreceri, însă popularitatea lor creștea rapid.
3.2. CONSUMUL DE ALCOOL IN SECOLUL XVII
Este un secol ce a marcat consolidarea renumelui unor băuturi alcoolice (extrem de cunoscute chiar și în zilele noastre) în percepția consumatorilor de rând: șampania, romul, ginul, whisky-ul.
Vinul spumant și-a făcut apariția pe mese în acest veac, fiind una dintre cele mai apreciate băuturi ale epocii moderne. Primul vin spumant a fost produs în Anglia, englezii importând cantități uriașe de struguri din regiunea franceză Champagne, datorită calității desăvârșite a acestora.
Whisky – istoricii afirmă că primele distilări ale acestei băuturi extrem de populare s-au realizat în Irlanda. Nu a durat foarte mult timp până când whisky-ul a devenit extrem de popular și în Scoția. Aceste două țări își dispută și astăzi supremația pentru cele mai rafinate băuturi de acest tip: irish whisky sau scotch whisky?
Gin – etimologia cuvantului “gin” este una extrem de interesantă. Fructele ienupărului (eng. “juniper”) sunt oferă acea savoare aparte acestei băuturi, băutură care inițial purta denumirea de “junever” (denumirea olandeză a cuvântului englez ‘juniper”). Francezii au început să îi spună “genievre”, iar englezii, “geneva”. Într-un final, cu toții au căzut de acord asupra denumirii finale: “gin”.
Rom – aceasta băutură este produsă în urma procesului de fermentare a melasei. Nimeni nu cunoaște cu exactitate când au fost produse primele cantități industriale de rom, însă experții sunt de părere că primii coloniști europeni, stabiliți în Indiile de Vest, au realizat această băutură, extrem de populară astăzi.
3.3. CONSUMUL DE ALCOOL ÎN SECOLUL XVIII
La începutul acestui secol, producția de gin a explodat pur și simplu în Regat, ca urmare a unor legi date de Parlamentul britanic, ce încurajau utilizarea cerealelor în realizarea băuturilor alcoolice distilate.
Iată o comparație cât se poate de elocventă: în 1685, producția de gin se ridică la aproximativ 500.000 de galoane anual. În 1714, producția de gin ajunsese la 2 milioane de galoane în fiecare an, iar în 1727, în evidențele statului s-a înregistrat o producție-record: 5 milioane de galoane de gin.
- CONSUMUL DE ALCOOL ÎN ZILELE NOASTRE
Sursa foto: AICI
Chiar dacă în istorie, alcoolul a jucat avut un rol atât de adjuvant pentru tratamentele clasice, cât și de modalitate prin care muritorii de rând intrau în contact cu zeitățile, băuturile secolului XXI oferă: savoare, culori, senzații – premisele perfecte pentru o seară de neuitat, în compania persoanelor dragi. Însă pericolele la care se expun cei care consumă alcool în exces sunt multiple:
- Alcoolul contribuie la creșterea tensiunii arteriale, iar pentru metabolizarea acestuia, ficatului risipește aproximativ 80% din oxigenul necesar bunei sale funcționări;
- Produșii de înaltă toxicitate, rezultați în urma descompunerii alcoolului (ex: acetaldehida) afectează în mod direct celulele nervoase;
- Consumul de alcool “pe stomacul gol” poate contribui la apariția malnutriției, organismul fiind astfel lipsit de vitamine, proteine și alte substanțe nutritive;
- Persoanele care consumă alcool în exces pot acuza o serie de simptome asociate sevrajului, precum: greața, voma, palpitațiile cardiace, transpirația abundentă și frisoanele etc
Tot ca urmare a consumului excesiv de alcool, mai pot să apară:
- Episoade de insomnie, coșmaruri;
- Irascibilitate exacerbată;
- Lipsă de voință, procrastinare;
- Lipsa unei igiene fizice corespunzătoare etc
Recomandările experților secolului XXI, cu privire la alcool, gravitează în jurul consumul moderat și contextual, consumul unor băuturi cu o concentrație cât mai mică de alcool, precum și evitarea conducerii sub influența acestor băuturi. Studiile arată negru pe alb faptul că atunci când este consumat cu moderație, alcoolul poate fi inofensiv și chiar poate împiedica dezvoltarea anumitor afecțiuni, așa cum este cazul consumul moderat de vin roșu.
