TOTUL DESPRE COGNAC

Ultima actualizare in 19 august, 2020 la 11:53 am

Timp de citit: 5 minute

Ce este cognacul? Cognacul este un brandy. Ce este brandy-ul? Aflăm imediat. Brandy-ul este o băutură spirtoasă produsă prin distilarea vinului. Are, în general, 35-60% concentrație a alcoolului și este consumat de obicei după cină, având efect digestiv.

Unele brandy-uri sunt îmbătrânite în butoaie de lemn, în timp ce altele sunt colorate cu coloranți de caramel pentru a imita efectul îmbătrânirii, iar altele sunt produse utilizând o combinație de îmbătrânire și colorare. Cognacul este în sinea lui un brandy distilat din struguri din regiunea Charente, din Franța.

O regiune foarte cunoscută pentru producerea cognacului este chiar regiunea Cognac din Franța, regiune ce este împărțită în șase subregiuni bine delimitate în funcție de tipul de sol pe care îl are fiecare (Grande Champagne, Petite Champagne, Borderies, Fine Bois, Bons Bois, și Bois Ordinaires).

Soiurile Grande și Petite Champagne sunt de departe regiunile cu cele mai vâscoase soluri. Strugurii folosiți pentru obținerea cognacului plantați în regiune sunt în principal strugurii din soiul Ugni Blanc, Folle Blanche și Columbard. Aceste soiuri de struguri produc vin de masă oribil, dar sunt bune pentru distilare. Ele au un conținut ridicat de acid și un conținut redus de alcool la recoltare. Aromele din acest strugure, în mare măsură neutre, sunt concentrate prin distilare și sunt ajutate să obțină un gust cât mai plăcut cu ajutorul procesului de îmbătrânire în butoaiele de stejar.

ISTORIA COGNACULUI

Cognacul a apărut pentru prima dată în secolul XV-lea, având rădăcinile în celebrul „vin ars”, produs la vremea respectivă de olandezi. Pe vremea aceea, cognacul reprezenta doar o băutură obținută în urma distilării vinurilor achiziționate din regiuni precum Champagne și Borderies, băuturi care, dacă nu ar fi fost distilate, s-ar fi alterat în urma transporturilor lungi de pe vapoare.

Astfel, prima formă a cognacului a însemnat o băutură tare, rezistentă la un transport naval fără a se altera, dar care era destul de greu de consumat, fiind necesară diluarea acesteia cu apă de fiecare dată. Cognacul în forma finită, așa cum o cunoaștem astăzi, avea să apară 150 de ani mai târziu, în Franța, unde producătorii au observat că această băutură își întețește gustul și aromele dacă este transportată în butoaie de stejar.

În Frața anului 1668, ca o urmare a creșterii taxelor pentru comercializarea vinului, din ce în ce mai mulți francezi aleg să înceapă să comercializeze cognac. Așa încât, prima companie producătoare de cognac a fost fondată de Philippe Augier și purta numele de Cognac Augier. Urmatoarele companii producătoare de cognac din Franța au fost companiile care și-au creat un renume ușor de recunoscut chiar și în zilele noastre. Aici vorbim de companii precum: Martell Cognac (1715),  Richard Hennessy (1775), Remy Martin (1773) și Courvoisier (1809).

SCHIMBAREA SORTIMENTAȚIEI

Odată cu trecerea timpului, în 1909, băuturile ce se doreau a fi cognac puteau fi doar cele obținute în procentaj de 100% din struguri recoltați din regiunea Cognac, Franța. Iar, modul de prepararea a cognacului a devenit din în ce mai bine pus la punct. În ideea că, acest proces a fost bine segmentat în patru etape obligatorii.

Prima etapă – producerea unui vin de calitate ce urma a fi folosit la obținerea cognacului.

A două etapă – distilarea acestui vin doar prin procedee bine reglementate prin lege.

A treia etapă – procedura de învechire a băuturii

A patra etapă – etapa prin care se oferă identitatea fiecărui cognac în parte: cupajarea.

Majoritatea coniacului este maturat în butoaie de stejar produs doar din lemn obținut din pădurile franceze Limousin sau Troncais, lemn achiziționat doar de la agenția forestieră condusă de guvern. Majoritatea copacilor folosiți pentru butoaie au o vârstă de aproximativ 100 de ani. Stejarul franțuzesc este bogat în taninuri care ajută băuturile să îmbătrânească mai mult timp și să capete un gust fin, extrem de aromat.

PROCESUL DE ÎMBĂTRÂNIRE

Procesul de îmbătrânire nu este atât de static precum ai crede. În primul rând, băutura obținută este adăugată în butoaie noi (până la 3-5 ani), deoarece acestea conțin cele mai multe taninuri. În funcție de casa de cognac și de numărul anterior de utilizări ale butoiului, băutura poate sta în butoaie noi timp de doar câteva luni sau chiar mai mult de un an. Apoi este mutat în butoaie vechi, unde taninurile din lemn au un efect mai redus.

CE ÎNSEAMNĂ VS, VSOP, XO ȘI NAPOLEON

Cognacul etichetat VS trebuie să fie un cognac îmbătrânit minimum doi ani, VSOP înseamnă ca a fost îmbătrânit minimum patru ani, în timp ce denumirea de Napoleon sau XO în lumea cognacului îți spune că acea băutură a fost îmbătrânită cel puțin șase ani. Totuși, variantele XO ale cognacelor vorbesc deja de o îmbătrânire de peste 10 ani, având în vedere că din 2016 până în prezent, niciun cognac XO nu a prezentat o îmbătrânire mai mică de zece ani.

La cognacul etichetat ca fiind „Napoleon” există totuși o diferență. Pe lângă faptul că a fost îmbătrânit mai mult de șase ani, acesta denumire îți spune și că este o băutură cu o calitate aflată între VSOP și XO.

Cognacul mai vechi decât XO este cognacul care poartă eticheta de Extra sau Vieille Réserve, iar tot un tip de cognac apropiat foarte mult stilului XO este cognacul Hors d’âge (fără vârstă) – acest „titlu” este acordat însă doar băuturilor extrem de fine, învechite chiar peste toate segmentele de vârstă menționate mai sus.

CEL MAI SCUMP COGNAC DIN LUME

Henri IV Dudognon Heritage este cognacul cel mai scump din lume. Sticla sa este placată în aur de 24k, decorată cu diamante și valoreaza nu mai puțin de două milioane de dolari, băutura fiind îmbătrânită aproximativ 100 de ani.

CUM BEI COGNAC CORECT

Probabil ai văzut de multe ori în fine oameni bând cognac sau alte spirtoase direct din sticlă sau căni simple. Poți face asta dacă nu ești un adevărat împătimit al unei băuturi bune, dar dacă vrei să acorzi acestei băuturi eleganța pe care o merită, atunci trebuie să știi că, consumul unui cognac reprezintă de multe ori un adevărat ritual.

În primul rând ai nevoie de un pahar „lalea”, genul de pahar creat special pentru cognac, ce are cupa bombată pentru a ajuta la păstrarea gustului autentic al băuturii chiar și după ce părăsește sticla.

Cognacul se bea în cantități mici, aproximativ 20-25ml turnați la temperatura camerei, iar înainte de a fi savurat, paharul trebuie ținut în palme 3-5 minute. Dacă ridici paharul spre o sursă de lumină, vei observa culoarea acestuia care îți va indica și calitatea sa. Cu cât este mai închis la culoare, cu atât este mai vechi și mai rafinat. Ca un ultim pas înainte de a gusta băutura, trebuie să o miroși pentru a-i simți toate notele plăcute de fructe ce au ajutat la buchet.

A venit și momentul mult așteptat. Gustarea băuturii. Gustă cognacul, dar nu-l înghiți imediat, plimbă-l ușor prin gura pentru a te putea bucura de întregul buchet de arome.

Have a nice drink!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *