DE CE ESTE DIFERITĂ BEREA BELGIANĂ

De multe ori când văd o persoană iubitoare de bere belgiană sorbind o gură dintr-o astfel de bere, finalul este același „Ah, cu siguranță are gust belgian”. Și, când gust și eu aceeași bere, îmi dau seama imediat la ce se refea persoana în cauză. Într-adevăr are gust belgian, dar...ce înseamnă acest gust?

Este dificil să facem generalizări despre berea belgiană, deoarece una dintre caracteristicile definitorii ale berii belgiene este disprețul belgienilor lor pentru întregul concept de „stiluri de bere”. Când un berar britanic pregătește o rețetă pentru o bere nouă, el intenționează s-o numească ca fiind cea mai bună bere amară, își va pune propria ștampilă pe bere, îi va crea un stil și o va face un pic diferită față de alte beri existente deja pe piață.

Va fi sigur că berea sa va fi recunoscută ca o bere amară. În acest fel, când Richard și David se vor duce la bar și vor comanda o bere amară, știu că se pot aștepta la o bere care este mai mult sau mai puțin amară și care le va ține companie până când vor începe să discute despre ...sindicalism și Margaret Thatcher.

Dar, atunci când un berar belgian inventează o nouă bere, se gândește la crearea unei noi experiențe de băut, nu doar un alt stil de bere. Are un gust deosebit în minte, o idee de texturi și arome și asta va fi berea pe care o va oferi pieței.

Nu-i pasă dacă un judecător de bere certificat va crede că a fabricat un Dubbel belgian de categoria 18B sau dacă alcoolul mare îl va împinge în categoria 18E Belgian Strong Dark Ale sau dacă utilizarea condimentelor îl va scoate din stiluri.

Și, când Francois și Pierre se duc la bar și comandă berea belgiană, vor fi suficient de deschiși pentru a bea o bere diferită și orice „magie” conține aceasta. Și în afară de asta, vor fi prea ocupați să discute despre statutul Bruxelles-ului în cazul dizolvării federale pentru a-și face griji pentru stilurile de bere - dacă este Pale Ale, Strong Dark Ale etc.

CATALOGAREA BERII BELGIENE

În ciuda creativității flagrante a berarilor belgieni și a individualității încăpățânate a berilor lor, BJCP (un program de certificare a judecătorilor de bere american) a creat și descris treisprezece stiluri de bere belgiană. Cu toate acestea, aproximativ jumătate dintre berile produse în Belgia sfidează complet categorizarea, încadrându-se în acea a paisprezecea categorie de bere, „Belgian Specialty Ale”.

Dar, în ciuda varietății sale „revoltante”, există ceva unificat în ceea ce privește berea belgiană, un lucru special care îi face pe oameni să spună: „Asta are gust belgian”. Dacă m-aș ghemui într-un colț al camerei întreaga după-amiză pentru a ma gândi ce are diferit berea belgiană și ce transmite, aș spune într-un singur cuvânt „complexitate”.

Producătorii de bere belgieni completează adesea echilibrul dulceaței de malț și a amărăciunii de hamei, pe care le găsești în fiecare bere, cu arome fructate, picante, florale și pe bază de plante. Unele beri belgiene sunt ca și cum ai trece printr-un câmp, la recoltă, iar altele explodează cu o livadă întreagă de arome de fructe.

AROMELE BERII BELGIENE

Pot exista arome subtile de flori din hamei, nuanțe de cardamom sau mușețel și arome de petale de trandafir. Puteți găsi aceleași arome de prăjitură sau caramel pe care le veți găsi și la berile englezești, dar acestea ar putea fi însoțite de o aromă distinctă de curmale și condimente care vă vor teleporta într-un bazar magic. Cel mai important, atunci când sunt produse corect, aromele acestor beri sunt echilibrate armonios.

De unde provin aceste arome? Din punct de vedere istoric, belgienii nu au fost constrânși nici prin tradiție, nici prin lege, în felul în care au fost mulți britanici și germani, în ceea ce privește producerea de bere.

Belgia nu a avut niciodată un echivalent cu celebrul reinheitsgebot german, legea purității care restricționa fabricile de bere la producere de bere cu nimic altceva decât orz, hamei, apă și drojdie. Dacă berarii belgieni doreau să folosească ovăz sau grâu pe lângă orz, erau liberi să facă acest lucru - și, pentru asta, ar putea adăuga și zahăr carmelizat și o găleată mare plină de coriandru sau anason sau cimbru sau orice doreau.

Această tradiție de „freewheeling” continuă, iar berarii belgieni rămân mai preocupați de aromă decât de a se asigura că berea lor este „pură” din punct de vedere al condimentelor și al boabelor care nu sunt orz.

Dar boabele și condimentele sunt doar o parte din povestea aromei unice a berii belgiene. Producătorii de bere din alte țări sunt mai deschiși să folosească în zilele noastre o varietate de boabe și mirodenii, dar berea belgiană are încă un gust „belgian”, în timp ce berile de Crăciun aromatizate în Marea Britanie, Germania sau România, nu. Urmărirea factorului care definește berea belgiană este dificilă într-o țară cu o tradiție de fabricare a berii la fel de antică și îmbrăcată în legendă ca Belgia.

LEGENDA BERII BELGIENE

Legenda cea mai răspândită despre berea belgiană este aceea că este produsă de călugări, ceea ce este adevărat, într-un fel: unele dintre cele mai bune beri belgiene sunt cu adevărat obținute între zidurile mănăstirilor trappiste. Când am aflat prima dată de berile monahale, mi-am imaginat călugări în halate maro, aplecându-se pe cuve de cupru, agitând cu bucăți de lemn berea și adăugând ingrediente arcane conform rețetelor vechi de 800 de ani.

Și, prima dată când am gustat berea Trappist, mi-a fost ușor să-mi închipui că a fost fabricată în acest fel. Eram obișnuită să beau lager și beri în stil englezesc - beri bune, simple, cu nimic de ascuns, dar fără mister.

Apoi, într-o zi, am băut o bere puternică, Rochefort 10, un miracol al complexității, al condimentelor și al aromelor de fructe uscate pe care nu le mai experimentasem niciodată în bere. Asta era bere? Era bere! Și mi-am dat seama că doar călugării puteau să creeze un asemenea „elixir”!

Nici o fabrică de bere Trappist nu este la fel de venerată sau învelită în legende ca Westvleteren, la mănăstirea Saint Sixtus. Mănăstirea produce cantități atât de mici încât berea este puțin distribuită. Până de curând, era imposibil să cumperi cantități mari pentru revânzare. Chiar și belgienii au fost nevoiți să călătorească în zona rurală și să aștepte la coadă (eventual peste noapte) pentru a cumpăra faimoasa bere a călugărilor, iar vizitatorilor le este interzisă intrarea în mănăstire – accesul se face doar pe bază de invitație.

Aceste rețete pline de legende și cu sute de ani în spate rămân greu de aflat, dar în final, orice berar belgian spune că acest tip de bere poate fi produs oriunde, atât timp cât ești atent la detalii și pasionat de ceea ce înseamnă o bere gustoasă.