Lucruri pe care trebuie să le știi despre berea belgiană

S-ar putea să o iubești cu ardoare - sau crezi că o urăști -, dar există încă probabil ceva ce nu știi despre berea belgiană. În primul rând, este incredibil de greu să explicăm exact ce este de fapt „berea belgiană”. (Cu excepția faptului că este produsă în Belgia.)

Și apoi, sunt toți termenii religioși folosiți în denumirea acestor beri - Trappist, Abbey, Duvel (care înseamnă Diavol) care ne induc în eroare. Există, de asemenea, aromele care mai de care mai speciale, plus filtrarea, plus design-ul inedit al sticlelor.

DATORĂM BEREA BELGIANĂ UNUI SFÂNT

Nu trebuie să îngenunchezi în fața ei, dar berea trappistă este de fapt făcută de călugării trappisti, o ordine religioasă catolică care respectă Regula Sfântului Benedict. Conform cărții „Brew Like a Monk”, regula „până în ziua de azi rămâne motivul pentru care călugării produc bere și vând bere”. Iar motivul pentru care Belgia seculară produce atât de multă bere este pentru că, călugării o făceau, de foarte multă vreme și a ajuns parte din viața fiecăruia.

Vorbind despre călugări, trebuie să știi că berea „Abbey” nu este produsă neapărat într-o mănăstire. În timp ce toată berea Trappist trebuie făcută - și este adesea vândută - pe proprietatea ordinului religios, așa-numitele beri „Abbey” nu sunt. De fapt, termenul de „Abbey” ar putea fi pur și simplu un instrument de brand folosit de o fabrică comercială pentru a se asocia cu îndelungata tradiție a fabricilor de bere monahice din Belgia.

Deși persoanele care produc acest tip de bere sunt adesea călugări, aceștia pot bea și beau, dar nu beau în scopuri de petrecere. Deși nu au voie să se angajeze în viață laică, li se permite să își susțină mănăstirile. Producerea berii de către călugări este un mod prin care mănăstirile se susțin singure de secole.

BELGIENII PRODUC BERE DE SECOLE

Belgienii, în special călugării belgieni, produc bere încă cu mult înainte de 1000 d.Hr. Din nou, conform „Brew Like a Monk”, încă din anul 750 d.Hr., „Charlemagne și adepții săi [au promovat] modul de viață benedictin și fabrica de mănăstire.“ Judecând după aceasta istorie, berea belgiană este destul de greu de așezat într-o singură categorie.

Belgia ar putea fi una dintre cele mai mici țări din Europa, dar acest lucru nu i-a împiedicat să producă o varietate nemaipoimenită de bere. Motivul de bază este o contradicție: berarilor belgieni le pasă atât de mult de tradiție, cât și de individualitate. Acesta este motivul pentru care un Saison, de exemplu, ar putea avea un gust substanțial diferit de celălalt. Există parametri, dar spațiu pentru explorare - și pentru a le explora. (Acesta este motivul pentru care berea artizanală datorează de fapt o parte din inovația sa sălbatică tradițiilor berice belgiene.)

De ce spunem că berile belgiene sunt greu de catalogat? Ei, bine, berea trappist, exemplu, are propria ei subcategorie de beri. Dacă ai văzut vreodată un Dubbel, un Tripel sau un Quad, ai văzut principalele trei subcategorii de Trappist ale. Din păcate, în ciuda evoluției numerice aparent evidente, stilurile de bere sunt foarte diferite. (Pentru a fi corecți, acestea cresc în interval în ceea ce privește nivelul de alcool pe care îl au). Berea Dubel este mai ușor de consumat și mai fructată decât Tripel, iar Quad preia o categorie întreagă - grea -. Este o confuzie delicioasă.

În ciuda faptului că este produsă de călugări, există o bere belgiană faimoasă numită „Diavolul” (Duvel). Duvel este „înșelător” de băut - puțin picant și fructat. Dar, pentru că a fost fabricată după Războiul Mondial, a fost numită inițial „Victory Ale” – asta până când cineva la o degustare din 1923 a exclamat „Acesta este un adevărat Duvel!”. Interesant, nu?

DESPRE WITBIER

Stilul Witbier este gata-gata să dispară de pe piață. Caracterul puternic de grâu tulbure, ușor picant, citric, pe care îl veți găsi în Hoegaarden, UFO Alb sau Blue Moon - a fost popular timp de secole (din secolul al XV-lea, practic). Dar, stilul a fost șters aproape complet. Cine a fost vinovatul? Nu barurile belgiene nebunești, ci ascensiunea lui Pilsner.

Deși căderea acestui stil de bere părea inevitabilă, un bărbat, Pierre Celis, a readus stilul înapoi, deschizând propria bere în Hoegaarden, în 1966, tocmai pentru a produce bere. (Celis în cele din urmă a trebuit să-și vândă fabrica, deși Hoegaarden este încă fabricat și în zilele noastre.)

NU TOATE BEREA BELGIANĂ E CONDIMENTATĂ

Coriandrul nu este o cerință (așa cum mulți cred) și, de fapt, lipsește din multe stiluri de bere belgiene. La fel ca în cazul în care unele beri belgiene, dar nu toate, sunt făcute cu fermentație activă sau lactobacilă, sau cum unele bere belgiene, dar nu toate, sunt nefiltrate, rezultând o bere aparte. Practic, variertatea stiluri este de fapt condimentul berilor belgiene.

Foarte interesant și plus al gustului berii belgiene este și procesul de îmbuteliere. Pentru că, atunci când berea nu este pasteurizată, permite drojdiei să rămână în sticlă. Întrucât drojdia poate continua „să guste” zaharuri din bere, asta face ca berile belgiene să se carbonateze în propria sticlă. Multe beri sunt carbonatate cu forța, dar condiționarea sticlelor creează un nivel de carbonatare mai bogat, mai fin (și adesea mai ridicat) în corpul berii în sine.

NU POȚI SĂ URĂȘTI BEREA BELGIANĂ

De ce? Deoarece există atât de multe stiluri de bere belgiene încât cu siguranță o să-ți placă unul dintre ele, fie că este vorba de un Quadrupel bogat, de un picant Saison sau de ceva mai fructat, mai aromat. Și da, acestea sunt doar patru din aproximativ un „miliard de stiluri”.